Blogul Natura Club

Frăția iubirii

Izvorul Tamaduirii-CRUCEA APELOR

Izvorul Tamaduirii

 

Izvorul Tamaduirii – praznic inchinat Maicii Domnului

 

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

 

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

 

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.

 

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.

 

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.

 

 

Izvorul Tamaduirii

 

Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.

 

De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele

 

Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica.

 

In vorbirea populara, aghiasmei i se mai spune si aiasma. Cuvantul aiasma vine de la iazma. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de „aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR cu etimologie necunoscuta.

 

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de „aratare urata si rea, naluca, vedenie”, contrar sensului originar de „apa sfintita”. Explicatia este urmatoarea.

 

Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: „Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau”. Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga „aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau.

 

Izvoare tamaduitoare la noi in tara

 

 

 Izvorul tamaduitor de la Manastirea Ghighiu

 

Crucea apelor.

 

In curtea Manastirii Ghighiu nu ai loc nici sa arunci un ac. Cu sticle si bidonase in mana, mii de oameni veniti din toate colturile tarii asteapta a doua sfintire a apelor, nadajduind fiecare la ajutorul lui Dumnezeu. Exista o zi anume din an, cand se deschide crucea apelor si unele izvoare capata puteri miraculoase. E Vinerea Tamaduirii – prima vineri de dupa Pasti, cand credinciosii se aduna la sipot, asteptand precum ologul din Videzda Evangheliei sa-si gaseasca vindecarea.

Apa e sfanta prin ea insasi, e toata un miracol si, nu intamplator, taranii o respecta ca pe o icoana aparte, fara chip. Hutulii din nordul Bucovinei o sarbatoresc intr-un fel anume, aruncand intr-o apa curgatoare cojile de oua inchistrite (incondeiate) de la Pasti, in timp ce batranul cel mai batran (patriarhul satului) se adreseaza ritualic celor morti, spunandu-le ca toate rubedeniile au mai trait o data bucuria Invierii, ca toti satenii sunt sanatosi si s-au veselit in noaptea pascala, dar nu i-au uitat nici o clipa pe cei ce au murit si acum se odihnesc intru Domnul.

 Unii considera ca apa desparte si uneste deopotriva doua lumi (cea vazuta si nevazuta), ridicand izvoare si fantani in amintirea parintilor, asa cum se intampla si astazi in Gorj. Altii arunca apa primei scaldari a pruncului la radacina unui par, pentru sporul intregii gospodarii, sau isi clatesc fata a doua zi de Pasti cu apa in care se afla asezate, in chip mistic si solemn, un ou rosu si un banut de argint.

Prin apa, primim viata si curatirea de pacate, botezul si binecuvantarea (sfestania) casei. Apa este inceputul si sfarsitul a toate cate sunt; e chiar Hristos - izvorul nesecat din care cine bea nu mai inseteaza niciodata.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului

O data in an, de ziua Tamaduirii, Ghighiu se gateste in straie albe si curate de sarbatoare. Curtea manastirii e ca o stupina. Fara

Izvorul tamaduitor de la Manastirea Ghighiu

 

Biserica dintre flori

In spatele zidurilor inalte ale manastirii, turlele fumegoase si zgomotul asurzitor al Ploiestiului dispar miraculos. Marea lavra Ghighiu pare asezata sub un clopot de liniste, desi portile mari, de stejar, nu ajung in veci sa se odihneasca, din pricina numarului mare de credinciosi care trec intruna prin ele. La icoana facatoare de minuni, Maica Domnului Siriaca, cea care i-a cerut candva, in vis, episcopului Vasilios Samaha sa o aduca din Siria chiar la Ghighiu. E o icoana aparte, tulburatoare. Din orice colt ai privi-o, Maicuta Domnului te urmareste cu ochi plansi, ingreunati de durere. Ii simti prezenta aproape materiala. Ii simti tristetea, dar si indemnul de nadejde. Cu ea alaturi, nu te mai gasesti singur. Ai cu cine vorbi, ai cui cere sfat si ajutor.

Siriaca e o icoana smerita, careia nu-i place fala desarta - acoperamant cu pietre pretioase sau cuvinte exagerate de lauda. De cele mai multe ori, refuza sa fie fotografiata, asa cum refuza sa fie mutata de la locul ei, ingreunandu-se peste fire, daca cel ce se apropie de ea nu se afla in post curat si rugaciune.Fara nici o explicatie si fara legatura cu momentul zilei, uneori se innegureaza la chip, incat nu-i mai zaresti nici o trasatura; alteori, fata i se lumineaza dumnezeieste, dezvaluind o piele catifelata si curata, de femeie tanara si fara prihana. Vindeca demonizati si paralitici, dezleaga zamislirea de prunci si aduce pace in casa, dar isi ia darul inapoi, daca cei insanatositi uita sa multumeasca si sa faca la randul lor milostenie.

 

 

Izvorul tamaduitor de la Ghighiu

 

O data in an, manastirea Ghighiu se gateste in straie albe si curate de sarbatoare. De fiecare data se intampla acelasi lucru: puhoiul multimii distruge iarba si florile, iar a doua zi incepe o ploaie binecuvantata ce reface intreaga frumusete a naturii. Cu sticle si bidoane in mana, oamenii se roaga si asteapta o minune. Asteapta, fiecare dupa credinta lui, fara sa banuiasca macar ca minunea se afla chiar in fata lor – izvorul cuviosului Agapie si dragostea Maicii Domnului Siriaca. Apa si iubirea reprezinta inceputul si sfarsitul a toate cate sunt; il reprezinta chiar pe Hristos – izvorul nesecat din care cine bea nu mai inseteaza niciodata.

 

 

Un alt loc in care putem gasi izvor cu apa vindecatoare este Manastirea Horaicioara. Pelerini din toata tara vin la cele trei manastiri sa primeasca apa de la aceste izvoare minunate.

 

Izvorul Tamaduirii – Traditii si credinte populare

 

In aceasta zi, in unele zone ale tarii, tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.

 

Profesorul Ion Ghinoiu mentioneaza ca in unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a fetelor insuratite si baietilor infartatiti. Persoanele legate, veri, varute, surate, frati de cruce etc., se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii. Dupa incheierea solemna a legamantului, copii si apoi oameni maturi isi spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara si se comportau unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se sfatuiau in cele mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartaseau tainele, nu se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau si se aparau reciproc pana la sacrificiul suprem.

În ţara nostră sunt mai multe izvoare considerate făcătoare de minuni şi tămăduitoare:

 

• Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbata de Sus, com. Voila, jud. Braşov – izvor şi fântână tămăduitoare;

• Mănăstirea Bucium, sat Bucium, com. Şinca, jud. Braşov – izvor tămăduitor (sub care se zice că sunt moaşte ale Sf. Ioan Botezătorul)

• Mănăstirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Cărpineţ, jud. Bihor – izvorul “Izbuc”

• Mănăstirea Prislop, sat Silvaşu de Sus (Haţeg), com. Prislop, jud. Hunedoara – izvor tămăduitor (tot aici se află şi mormântul părintelui Arsenie Boca)

• Mănăstirea Râmeţ, com. Râmeţ, jud. Alba – izvor tămăduitor în paraclis

• Schitul Posaga, com. Posaga, jud. Alba – izvor tămăduitor

• Schitul Călugăra, com. Ciclova Montană (Oraviţa) – izvor tămăduitor în biserică

• Mănăstirea Izvorul Miron, sat Româneşti, com. Tomeşti, jud. Timiş – izvor tămăduitor cu ape termale

• Mănăstirea Săraca, com. Şemlacu Mic, jud. Timiş – izvor tămăduitor

• Schitul Vasiova, oraşul Bocşa, jud. Caraş Severin – izvor tămăduitor în capelă

• Schitul Valiug de pe Muntele Semenic, jud. Caraş Severin – lac sfânt

• Mănăstirea Brâncoveni, com. Brâncoveni, jud. Olt – izvor tămăduitor

• Schitul Pătrunsa, com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor

• Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (Izvorul Frumos)

• Mănăstirea Bistriţa, com. Costeşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor ce picură în peştera Sf. Grigorie (Vânturariţa), Galeria Asceţilor

• Mănăstirea Frăsinei, com. Muereasca, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (al Sf. Calinic)

• Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, com. Stoeneşti, jud. Vâlcea – izvor cu ape sulfuroase, tămăduitor în Vinerea de după Paşte

• Schitul Horăicioara, com. Crăcaoani, jud. Neamţ – izvor tămăduitor

• Fântâna din satul Smeeni – apă tămăduitoare

• Biserica “Greceasca”, Brăila, jud. Brăila – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constanţa – izvor tămăduitor (al Sf. Andrei)

• Mănăstirea “Peştera Sf. Ap. Andrei” , comuna Ioan Corvin, jud. Constanţa – izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei)

• Mănăstirea “Sf. Ioan Casian”, comuna Târguşor, jud. Constanţa – izvor tămăduitor

• Mănăstirea “Sf. Maria – Techirghiol”, Techirghiol, jud. Constanţa – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Cetăţuia, com. Cetăţeni, jud. Argeş – izvor tămăduitor în altar, ce curge de la data “Izvorului Tămăduirii” până la 15 august, “Adormirea Maicii Domnului”

• Mănăstirea Robaia, com. Muşateşti, jud. Argeş – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Nămăieşti, lângă Câmpulung Muscel, jud. Argeş – izvor tămăduitor

• Mănăstirea Glavacioc, sat Glavacioc, com. Ştefan cel Mare, jud. Argeş – izvor tămăduitor

• Biserica “Sf. Nectarie Taumaturgul şi Sf. Calinic de la Cernica – a Izvoarelor de Leac”, sat Vâlcele/Crâmpoţani, com. Merişani, jud. Argeş (DN Piteşti – Curtea de Argeş) – 7 izvoare tămăduitoare (pe locuri de putere vechi; regula “tăcerii” pe o rază de 1 km de jur împrejur)

• Fântâna din satul Prodăneşti, com. Ioneşti, jud. Argeş – apă tămăduitoare

• Fântâna din satul Glambocu (lângă Piteşti), jud. Argeş – apă tămăduitoare

• Mănăstirea Ghighiu (lânga Ploieşti) – izvor tămăduitor

• Biserica din satul Parepa-Ruşani, com. Colceag, jud. Prahova – fântână tămăduitoare (la locul unei Teofanii din 1935)

• Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti – izvor tămăduitor (la intrare)

• Biserica “Sf. Gheorghe – Mărţişor” – izvor tămăduitor (vizavi de fosta Măn. Văcăreşti)

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>