Blogul Natura Club

Frăția iubirii

Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe, Lupta creştinilor împotrivă balaurului vremii

 

“Dumnezeul lui Gheorghe ajută-mă că Tu eşti Unul Atotputernic”.

Dintre toţi SFINŢII sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faima de care s-a bucurat, şi se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru.

În satele şi oraşele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui.

Mulţi oameni, bărbaţi si femei, îi poartă numele. De asemenea si multe oraşe din ţară.

Al treilea braţ al Dunării, în Deltă, se cheamă, Braţul Sfântului Gheorghe. Se ştie, apoi, că multă vreme ocrotitorul oştirii române a fost Sfântul Gheorghe.

Steagul Moldovei, trimis de Ştefan Cel Mare la mănăstirea Zografu, dinMuntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul.

Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet şi ca o chemare a poporului la lupta creştinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani şi împotrivă diavolului.

O dovadă este şi rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: „O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea această şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale”.

 

 Marele Mucenic Gheorghe, s-a născut în Capadocia dintr-o familie ilustră şi renumită prin faptele sale cu adevărat creştineşti. Încă din fragedă copilărie, murind tatăl său, a fost crescut în frica lui Dumnezeu de către mama sa, care era din Palestina, unde avea domenii întinse.
Îmbrăţişând cariera armelor, se distinse aşa de mult, încât a fost numit tribun al unui corp de armată .Luptându-se vitejeşte în războaie, a fost mult iubit de împăratul Diocleţian şi numit comite şi în fine comandant şef al armatei .

Sfântul Gheorghe marturisitorul
În consiliul ce s-a ţinut pentru persecutarea creştinilor, Sfântul Gheorghe a combătut din răsputeri planurile împăratului, mărturisind vitejeşte pe Iisus Hristos.
Împăratul era aşa de tulburat pentru purtarea sfântului, încât nu putea nici vorbi şi a făcut semn unui dregător pe nume Magnetie să răspundă lui Gheorghe. Acesta l-a chemat la sine şi l-a întrebat: Cine te-a îndemnat să vorbeşti cu atâta îndrăzneală? Sfântul Gheorghe a răspuns: Adevărul.
Din întrebările şi răspunsurile ce urmară, s-a constata că este creştin şi gata în orice moment să pătimească pentru Iisus Hristos.
Însuşi Diocleţian încearcă prin cuvinte măgulitoare a-l atrage de la credinţa creştină, dar Sfântul a rămas statornic în hotărârea sa.
După aceea a fost dus în temniţă şi supus torturilor celor mai grozave, punându-i o piatră mare pe piept, încât era să fie cu totul strivit.
A fost apoi legat de o roată şi sfâşiat de fiarele ascuţite care treceau prin corpul său.
Aceste chinuri, Sfântul Gheorghe le suferea cu mare răbdare, lăudând pe Dumnezeu cu mare glas, apoi numai în inima sa, fără să scoată măcar un suspin.
Împăratul crezând că a murit, a plecat plin de bucurie la templul lui Apolos, iar Sfântul a fost dezlegat şi vindecat de rănile sale, prin puterea lui Dumnezeu, Care trimise un înger luminos ca să-l îmbărbăteze. Ostaşii mirându-se de cele ce au văzut, au alergat la împărat.
Mergând acolo Sfântul Gheorghe şi arătându-se lor cum era înainte, mulţi s-au minunat şi au crezut în Iisus Hristos, Care proslăveşte pe Sfinţii Săi. Însăşi, împărăteasa Alexandra (prăznuită pe 21 aprilie), văzând pe Mucenicul tămăduit prin minune, auzind şi de arătarea îngerească, a crezut şi a cunoscut adevărul.
Împăratul a mai poruncit ca Gheorghe să fie îngropat într-o groapă cu var nestins, dar şi de aici a ieşit nevătămat. După aceea a poruncit să aducă nişte încălţăminte de fier, care să aibă piroane lungi, cu care fiind alungat, s-a rănit grozav la picioare, dar şi de data aceasta s-a vindecat.
A doua zi de faţă cu senatul şi toţi dregătorii a îndemnat pe Sfântul Gheorghe să jertfească idolilor, dar Sfântul, cu multă îndrăznelă mărturisind credinţa sa, a fost bătut cu vine de bou, până ce tot trupul său se făcu numai răni. Îndată după aceea vindecându-se şi stând cu faţa veselă în faţa lui Diocleţian, acesta a crezut că numai prin farmece se vindecă el aşa de curând. Deci porunci unui vrăjitor renumit Atanasie, ca să-l biruiască prin farmecele lui şi să-l omoare cu otravă. Pregătindu-i acesta otrava, Sfântul a luat-o cu bucurie, dar după un ceas, împăratul a văzut că Gheorghe a rămas nevătămat. După aceea, înviind un mort, mulţi au crezut, printre care şi vrăjitorul Atanasie.

CUNUNA MUCENICIEI
Peste noapte i s-a arătat Domnul în vis şi l-a îmbărbătat, vestindu-i, că în curând va primi cununa muceniciei. Chemând apoi pe servitorul său i-a spus cele ce trebuia să facă după moartea lui. A doua zi Diocleţian încearcă a-l îndupleca cu cuvinte blânde, dar Sfântul ducându-se în temlul lui Apolon, prin rugăciunile sale a făcut de au căzut toţi idolii la pământ. Auzind de aceasta, împărăteasa Alexandra n-a mai putut tăinui credinţa sa şi alergând la locul unde se afla marele Gheorghe, a început a striga: “Dumnezeul lui Gheorghe ajută-mă că Tu eşti Unul Atotputernic”.
După ce s-a potolit mânia poporului, văzând că toate încercările sale sunt zadarnice, împăratul Diocleţian a poruncit să-i taie capul Sfântului, cât şi Sfintei Alexandra – soţia sa. Ostaşii, târându-i la locul de osândă, împărăteasa şi-a dat sufletul pe cale, iar Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, după ce s-a rugat cu căldură lui Dumnezeu, mulţumindu-i pentru binefacerile primite, cu bucurie şi-a plecat capul ca să-i fie tăiat şi a primit cununa cea neveştejită a slavei în ziua de 23 aprilie, anul 296.
 Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe se cinsteşte în mod deosebit la noi românii ca şi ocrotitor al oştirii, mai ales al Forţelor Terestre Române din Armata Română, care are în componenţa ei trei mari structuri, fiecare având câte un sfânt ocrotitor, astfel:
-Forţele Terestre Române, având ca ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, el fiind luptător în armata terestră a Imperiului Roman;
-Forţele Aeriene Române, care au ca ocrotitor pe Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul, în amitirea înălţătii lui la cer într-un car de foc;
-Forţele Navale Române, care au ca ocrotitoare chiar pe Maica Domnului, în amintirea faptului că ea a călătorit pe mare în Insula Cipru, făcându-i o vizită lui Lazăr, prietenul Mântuitorului, care a fost episcop al oraşului Chition din Insula Cipru, în acea călătorie încreştinând pe locuitorii de pe muntele Ascalon (Atosul de astăzi).
Ocrotitor al oştirii era considerat şi pe timpul marelui Ştefan, domnitorul Moldovei, care purta în fruntea oştirii steagul sfânt al marelui mucenic Gheorghe şi ieşea mai totdeauna biruitor la luptă.
Acestea sunt câteva argumente pentru care Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este atât de venerat în evlavia ortodoxă în general şi în cea româneasca în special.

SA NE RUGAM SFANTULUI  SĂ NE ÎNTĂREASCĂ ÎN LUPTA CU ,,BALAURUL VREMII,,ŞI FARĂ FRICĂ SĂ-L MĂRTURISIM PE HRISTOS .

 

Tot ce a făcut Sfântul Gheorghe nu a făcut cu puterea sa, a făcut-o prin puterea lui Hristos, Care a biruit păcatul şi moartea şi a înviat din morţi şi dăruieşte putere oricărui credincios să-i biruiască şi el pe vrăjmaşii lui. În felul acesta, fiecare sfânt este o nouă dovadă că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Viaţa, chinurile muceniceşti şi minunile sfinţilor nu pot să aibă o altă explicaţie decât una singură: că Hristos a înviat, trăieşte şi împărăţeşte şi că El este Cel care dăruieşte puterea şi harul Său ca oamenii neputincioşi şi păcătoşi să devină eroi şi martiri.

Mii de oameni, care au urmărit mucenicia şi minunile sfântului, au crezut şi s-au botezat în numele lui Hristos.

Nu ajunge să sărbătorim praznicul Sfântului Gheorghe. Trebuie să-l imităm şi noi pe sfânt în virtuţile pe care le-a avut şi mai ales în bărbăţia pe care a arătat-o de-a lungul întregii sale vieţi.  Avem şi noi fiara noastră, adică patimile şi răutăţile noastre. Să ridicăm război împotriva acestor fiare lăuntrice! Cine se războieşte, acela  şi învinge cu ajutorul lui Hristos patimile, acela se face un vrednic următor al Sfântului Gheorghe. Acest creştin este o dovadă că Hristos care a înviat şi în zilele noastre trăieşte, biruieşte şi triumfă.

 LA MULŢI ANI CELOR CARE POARTĂ ACEST MĂREŢ NUME !

IULIANA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>